Cardiologie este specialitatea medicala care se ocupa cu preventia, diagnosticarea si tratarea afectiunilor cardiace.
Pentru cresterea acuratetei diagnostice si evaluarea stadiului de boala, consultul cardiologic este completat cu analize de laborator specifice, explorari functionale cardiace - electrocardiograma (ECG), test de efort, monitorizare ambulatorie a tensinii arteriale (TA) si explorari paraclinice specifice - radiografia cardio-pulmonara, ecografia cardiaca transtoracica si transesofagiana, ecografia Doppler vascular.
Examenele medicale cuprind toată aria de diagnostic cardiologic: Consultaţie cardiologică, Electrocardiografie (ECG), Electrocardiogramă, Test ECG de effort, Holter ECG 24h, Holter de TA 24h, Ecocardiografie trans-esofagiană, Ecocardiografie doppler transtoracică, Test de efort pe bicicletă sau covor rulant.
Insuficienta cardiaca, desi suna inspaimantator, este de regula o afectiune tratabila. Ea inseamna ca inima este slabita, motiv pentru care nu pompeaza suficient sange la unele organe, cum sunt rinichii sau creierul, acestea primind mai putin oxigen.
Hipertensiunea este principalul factor care predispune la insuficienta cardiaca, iar datele statistice arata ca peste 40% dintre romani sunt diagnosticati cu hipertensiune arteriala. Alte cauze ale insuficientei cardiace sunt: bolile valvulare, infectiile virale, consumul excesiv de alcool, chimioterapia, cauze genetice.
Boala poate avea o forma mai usoara sau una mai severa. Majoritatea cardiologilor clasifica insuficienta cardiaca, in functie de severitatea sa, ca apartinand uneia din urmatoarele patru categorii: clasa functionala I, II, III sau IV (conform New York Heart Association).
Concret, aceste clase reprezinta un mod de masurare a severitatii insuficientei cardiace a pacientilor pe baza simptomelor pe care acestia le au in timpul unor activitati obisnuite.
Pacientii din clasele I si II pot trai mult timp fara a sti ca sufera de insuficienta cardiaca, acestia fiind asimptomatici. Totusi, este posibil ca unii pacientii sa simta anumite nereguli numai in timpul efortului fizic. Pacientii din clasele III si IV pot avea probleme de respiratie atunci cand efectueaza activitati simple, de rutina.
DiagnosticSus
Pentru diagnosticarea insuficientei cardiace sunt necesare anamneza, dar si examenul clinic, care va consta in realizarea unei electrocardiograme (EKG) pentru a evalua ritmul cardiac si pentru a depista sechelele unui infarct produs in trecut.
De asemenea, este posibil ca medicul sa solicite si o radiografie toracica pentru a putea observa daca inima s-a marit si daca exista lichid in plamani.
TratamentSus
De regula, insuficienta cardiaca este o afectiune cronica si progresiva. In primul rand, tratamentul are in vedere schimbarea obiceiurilor de viata ale pacientului, precum limitarea activitatilor fizice, odihna suficienta si urmarea unei diete hiposodice.
Concret, pacientul diagnosticat cu insuficienta cardiaca trebuie sa urmeze un regim igieno-dietetic corespunzator. Pe de alta parte, sunt si cazuri in care interventia chirurgicala sau terapiile de resincronizare cardiaca pot fi, de asemenea, de ajutor. Totodata, medicul poate recomanda si o terapie care are la baza medicamentele diuretice cu rolul de a reduce nivelul tensiunii arteriale si pentru a evita acumularea de lichide in tesuturi.
Ulterior, pacientul poate sa primeasca si medicamente cu rolul de a regla ritmul cardiac. Din pacate, fiind o boala evolutiva, tratamentul va fi urmat pe toata viata. Sunt insa si situatii cand pacientul este supus unui bypass coronarian.